Capitolul 1

-         Pentru  a fi ascultat se invita doamna Pescaru Mirza  Lucia.

Am vazut cu mama mea se indrepta spre tribuna cu o masca de femeie increzuta in sine,cine s-ar fi gindit ca dupa 20 de ani de casnicie care eu socoteam ca era perfecta,s-a gasit o tirfulita cu citiva ani mai mare decit mine care a pus stapinire pe mintea si banii tatalui meu. Si pe linga tot raul care mi la provocat familiei mele inca a mai avut tupeul sa se prezinte in sala de judecata,sub pretextul ca tatal meu e un om prea binevoitor iar eu si mama il putem scurge de bani,oare cum era posibil asa ceva.

Mama s-a ridicat de la ocul ei,si s-a indreptat catre tribuna unde trebuia sa depuna marturiile,cind am vazut ca ochii ii sclipiau din cauza lacrimilor care se acumulau.

-          Va rog sa va spuneti numele deplin,data nasterii si adresa unde locuiti.

-          Eu sunt Pescaru Lucia, m-am nascut pe 24 februarie 1972,locuiesc pe strada Mircea cel Batrin 10/2,orasul Chisinau.

-          Doamna care este motivul,ca divortati de sotul dumneavoastra?

-          Pai,a intilnit alta femei si din cauza asta nu mai putem fi impreuna.

Bine zis a intilnit alta femeie,de ce mama nu spune lucrurilor pe nume…

Acum un an nici nu banuiam ca as putea sa asist la sedinta de judecata unde parintii mei divorteaza,ii credeam cuplul ideal,fara certuri,fara reprosuri si lacrimi. Totul a inceput intr-o dupa amiaza de mai,dupa ore,ca in oricare alta zi,dupa scoala am trecut pe la magazin si am cumparat paine. Era o zi foarte insorita si calduroasa,eram foarte vesela si bine dispusa din cauza vremii frumoase,ricam scarile cintind si rotinduma intr-un vals imaginar inspirat de primavara care era imprastiata pe afara. Am descuiat ca deobicei usa apartamentului nostru,mama si tata veneau mai tirziu de cit mine. Ma gindeam cu ce sai bucur azi la cina,nu ca as iubi sa gatesc dar vremea de afara ma inspirat,simteam ca e o zi speciala dar nu in sensul bun al cuvintului. Niste sunete stranii veneau din dormitorul parintilor mei,am lasat geanta jos si m-am indreptat spre camera cu pricina. Scena care am vazut-o mi-a provocat sila si dezgust total. Tatal meu gol golut statea intins pe pat iar deasupra lui sarea o bruneta cu citiva ani mai mare ca mine de parca ii ardeau calciele. Vazind ca au fost sustrasi din ocupatia de mai nainte,au inceput sa se agite cautindusi hainele si jurindumi ca ceea ce am vazut nu e chiar ceea ce cred,ne mai putind sa rabd acest spectacol am iesit din casa,vroiam sa fug cit mai departe,sa-mi piara din minte acele scene dezgustatoare,dar nu a fost sa fie,pe scari m-am ciocnit in mama,dulcea,intelegatoare si iubitoarea mea mama,nu vroiam ca ea sa vada scena care am vazut-o eu,am implorat-o sa mearga cu mine afara,sa nu intre in casa,dar cum poti s-ai interzici omului ceva,daca el vrea cu tot dinadinsul sa vada,atunci am cedat si am fugit afara,am hoinarit noaptea intrega pe starazile orasului,sperind din tot sufletul ca m-a va calca vriun camion si nu o sa mai trebuiasca sa indur acele clipe de durere care au inceput cu citeva ore in urma,lacrimile curgeau siroaie prin ochii mei,vroiam sa-mi leg ochii cu o batista si nu-I mai vad fata tatalui meu,care prin faptele sale mi-a ruianat viziunile si asteptarile mele asupra vietii. Cind am vazut ca la 4 dimineata picioarele m-au adus iar in fata casei mele,am inteles ca nu am sa scap niciodata de acest loc care mi-a invenit sufletul,odata cu venirea acetstui gind corpul meu a fost presurat cu fiori dupa care am inceput sa tremur,am vrut sa fug din acest loc,atunci m-am impiedicat de o piatra,am simtit o durere puternica in regiunea fruntii apoi nimic,o perioada lunga de intuneric si liniste. Dupa o bucata de timp m-am impacat cu gindul ca murisem déjà,atunci am auzit un glas familiar ragusit care se stingea in cascadele de lacrimi varsate. Cu greu am deschis ochii si am vazut ca acolo era mama.

Dupa citeva saptamini de terapie si analize medicul mi-a spus ca pot merge acasa,nu mai la auzul cuvintului CASA am inceput sa ma agit si sa pling,asistenta medicala mi-a injectat un calmant pentru a evita inca o criza nervoasa. Mama m-a asigurat ca vom trai la bunici asa ca am acceptat sa parasesc spitalul.

Am fost scoasa din meditatiile mele odata cu zgomotul provocat de ciocanasul judecatorului.

-          Doamna Lucia,va simtiti bine?

-          Mama!!! Sa vina un medic!

Acum mama statea intins pe jos fara cunostinta,era foarte nervoasa si trista inainte de proces. Cu o saptamina inaite de procesul de judecata s-a intilnit cu avocatul tatalui meu,dupa acea intilnire se schimbase complet,noaptea o auzeam cum plinge in camera ei,ziua incerca sa isi ascuda durerea dupa o masca rigida si dezinteresata. Nu intelegeam ce se intimpla,dar cred ca azi nervii ei au cedat cind la vazut pe tata cu femeia aceea.

-          Rog liniste!

Judecatorul din nou a batut cu ciocanasul in masa.

-          Sedinta judecatii este transeferata,pe miine dimineata la ora 10.

Doctorii au venit si au luat-o pe mama,era intr-o stare grava,nu misca deloc,abia daca mai respira. In citeva minute am ajuns la spital,doctorul nu mi-a permis sa intru in salon,m-a asigurat ca totul o sa fie bine.

Au trecut deja trei ore si ceva,iar de la mama nici o veste,de cind a ajuns in acel nenorocit salon,pe linga medicul care a intrat o data cu ea,au mai intrat trei doctori pe parcurs,dar nici unul nu a parasit incaperea. Nu mai stiu ce sa cred,nu o pot pierde pe mama,e unica persoana apropiata care mi-a ramas,nu pot ramine fara ea.

-          Domnisoara Mirza?

-          Da,eu sunt. Ce e cu mama? O pot vedea?

-          Starea ei e stabila acum,insa e in coma,si nu va pot spune peste cit timp isi va reveni.

Lacrimile,mi-au inundat ochii,de ce toate astea se intimplau cu noi,cu ce am gresit in fata lui Dumnezeu,de ne pedepseste atit de rau,simte-am cum piciarele imi cedeaza,doctorul m-a sustinut de brat si m-a ajutat sa ajung la cel mai apropiat scaun.

-          Vrei un pahar de apa?

Am dat afirmativ din cap.

-          Uite,bea o sa-ti fie mai bine.

-          Pot sa o vad?

-          Da,doar citeva minute.

-          Multumesc.

Dupa 15 minute medicul ma rugat sa parasesc salonul mamei,nu vroiam sa o las singura,dar nu aveam alta iesire din situatie. M-am indreptat cu pasi marunti spre casa. Casa era goala fara mama in ea,de curind ne mutasem de la bunica,casa era mica,dar destul de confortabila,aprope ca ma acomodasem coplet,dar fara mama in ea imi parea total straina si rece,mama era acel soare care incalzea acesta locuinta mica.

Nu aveam chef de mincare asa ca dupa un dus rapid m-am aruncat in moliciunea asternuturilor.

Noaptea a trecut neobservat cind alarma a inceput sa imi prevestesca inceputul unei zile noi. M-am indreptat repede spre bucatarie si am luat micul dejun,azi aveam o zi incarcata,mai intii trebuia sa trec pe la mama la spital sa vad ce mai face,apoi la judecatorie,Dumnezeule,cit se va mai intinde acest proces.

La ora opt dimineata culuarele spitalului inca erau goale,vizitatorii inca nu apucasera sa vina.

-          Buna dimineata Domnisora…

-          Buna dimineata,spuneti-mi Deea.

-          Bine Deea.

-          Domnule doctor pot sa intru la mama? Are ceva schimbari?

-          Sigur ca da,ma tem ca schimbari nu are.

-          Doctore o doare?

-          Cred ca nu,corpul ei e intr-un somn profund,este o reactie adversa la stres,organismul nu a mai fost in stare sa tina piept acestei crize psihologice.

-          Si cind o sa-si revie?

-          Nu se stie concret,poate peste o zi dar poate peste o luna,atunci cind creerul ei o sa constientizeze ca nu mai este in pericol.

-          Ma poate auzi?

-          Presupn ca da.

-          Ma puteti lasa un minut cu ea?

-          Desigur.

-          Multumesc.

Corpul mamei mele statea nemiscat,pe acest pat de spital,inconjurata de diferite aparate care bipuiau intruna. Era asa de palida si rece.

-          Mamic-o,sper ca ma auzi,te rog mult trezestete,am nevoie de tine,stiu ca tii greu,dar nu ma poti lasa sa lupt in aceasta batalie singura,stiu ca tii greu si ca ai obsit. Dar tu m-ai invatat sa fiu mereu puternica si sa tin piept lucrurilor sa trec prin viata cu capul sus…te rog trezestete…

-          Imi cer scuze.

Doctorul intrase in salonul mamei cu o asistenta in urma sa.

-          Deea cred ca e deajuns pe azi,trebuie sa ii facem niste analize.

-          Pe miine doctore.

Era fara un sfert zece cind am ajuns la judecatorie,nu era inca nimeni din cei care trebuiau sa fie prezenti acolo.

In citeva minute lumea a inceput sa se adune,nu erau cine stie ce multi oameni,era vorba de avocatul mamei si cel al tatalui,tata la brat cu cucoana lui,eu,si inca citva lucratoti ai judecatoriei care trebuiau sa asiste la sedinta.

-          Va rog sa va ridicati,judecatorul vine.

Ca la orce alta sedinta,in sala a intrat un domn aranjat in mantie neagra si cu parul usor incarunti in regiunea timplelor.

-          Se invita doamna Pescaru Lucia.

Avocatul mamei mele,se uita intrebator in directia mea,atunci eu ma ridic si ma indrept spre tribuna unde se petrecea audierea.

-          Buna ziua,eu sunt Mirza Delia,fica doamnei Pescaru Mirza Lucia,din pacate mama mea nu poate sa asiste la sedinta de astazi,din cauza unor probleme de sanatate.

-          Ti-am spus iubitule ca nu poti sa ii incredintezi educatia ficei tale acelei femei,uite nici nu a binevenit sa vina,la audiere,cind se decide cui I se va incredita custodia copilului.

-          Ce?

Eram confuza,de ce fel de custodie putea sa mearga vorba cind imi ramineua citeva luni pina la 18 ani. Femeia asta chiar isi batea joc de mine si de mama.

-          Liniste in sala !!!

Ciocanasul judecatorului a asternut linistea peste interiorul acestei Sali.

-          Domnule judecator,eu pot singura sa aleg cu cine sa stau,nu sunt o jucarie care poate fi data oricui.

-          Domnisoara Mirza va rog sa va calmati,dumneavoastra ati putea alege cu cinesa ramineti,nu mai daca in sala ar fi ambii parinti,dar mama dumneavoastra nu a binevoit sa se prezinte,acest lucru doar demonstreaza ca ea nu e impotriva ca dumneavoasra sa locuiti cu domnul Mirza.

Era nedrept! Un val de furie imbibata cu durere mi-a sfisiat corpul,strabatindu-mi sufletul si invaluindu-mi pina la urma inima. Nici  nu stiu cum de aveam putere sa-mi stapinesc lacrimile care convulsionau in interiorul meu,dar au izbucnit la suprafata odata ce m-am ciocnit de zimbetul fals al amntei tatalui meu,nu am mai putut rezista si am evadat din acea incapere. Am esit afara si ca si in ziua cind am descoperit infidelitatea tatalui meu am inceput sa fug,strabateam strazile fara a ma gindi in ce directie fug sau unde voi ajunge,pur si simplu fugeam incercam cu disperare sa las acea groaza si durere in urma,vroiam ca aerul care curgea pe linga mine,sa ma spele de acea imensa durere numita tradare.

Era aproape intuneric,si piciarele mele nu mai faceau fata alergatului,am zarit un parc in departare de un cartier,trebuia sa ma odihnesc,penru a acumula forte. Nu stiu era din cauza noptii sau a oboselii dar ochii mei vedeu tot mai slab,am ajuns pina la cea mai apropiata banca si m-am asezat,acrimile au inceput dinou sa-mi spele obrajii,acel lichid fierbinte ma ardea ca acidul,atuci am inchis ochii pentru a impiedica durerea sa mai curga…

 ____________________________________________________________________

 acesta a fost primul capitol dragilor,astept cu nerabdare pererile voastre